atenţie, cad cuvinte... cad cuvinte...
cad cuvinte-n veşnicie, în teroare, în plăceri nemuritoare
noi, cuvintele de jos, muritoare
avem răbdare,
gândiţi cu chibzuinţă, suntem doar iertătoare

noi judecăm doar în prezenţa voastră...


+ că... uneori mai arunc şi eu câte-un rând personal.
" #15
astăzi
mi-am imaginat că trebuie să te ameninţ
şi că ar trebui să-ţi spun în imaginaţia mea
totul
sau cel puţin să-ţi şoptesc
în imaginaţia mea
şoaptele tale înainte să-mi sărute timpanele
se târăsc ca o umbră ce fuge zilnic de soare
pe pielea mea
astăzi
am vrut să-ţi şoptesc puţină fericire
să-mi atârn zâmbetele pe buzele tale
şi să-ţi tot şoptesc
ştiu că nu îţi plac strigătele
şi până la urmă
eşti prea repezită ca să strig la tine. "
" #1 bem cafea şi cautăm un apus,
dar în imaginaţia noastră sunt prea mulţi nori,
nu cred că vom găsi nimic în seara asta până la urmă,
doar sunt prea mulţi nori în imaginaţia noastră,
mulţi, prea mulţi nori…
tu, chiar nu înţelegi…
sunt prea mulţi. "
" #18
cu toții jucăm diferite roluri
dar parcă unii
îl joacă cu prea mult orgoliu
parcă unii
mizează prea mult pentru ei. "
" 5 Ianuarie
Atâţia oameni se refugiază în viitor, pentru că nu îsi pot suporta prezentul! Dar nu câştigă nimic, fiindcă într-o zi bună vor fi obligaţi să se confrunte cu realitatea: acel viitor pe care şi l-au închipuit nu are nici o bază solidă, ei vor descoperi vidul şi nelinistea. Să înceapă prin a trăi cu adevărat astăzi, unde găsesc atâtea lucruri de gustat, de văzut, de apreciat, de gândit. Dar pentru a trăi momentul prezent, ei trebuie să înveţe să se oprească, să facă o pauză, să nu se lase duşi de succesiunea evenimentelor şi de stările interioare create de aceste evenimente în ei.
Bineînţeles, viaţa nu este decât un flux continuu, dar trebuie să găsim o modalitate de a ne opri şi a pune puţină ordine în noi înşine, acordându-ne la nişte ritmuri mai armonioase. Tocmai de aceea meditaţia este atât de necesară. Meditaţia înseamnă încetinirea curgerii precipitate a timpului, pentru a putea introduce în noi înşine un ritm, o pace, o lumină ce îşi vor lăsa aici multă vreme amprenta. "
" 2 Ianuarie
Adevărata bucurie este o năzuinţă a sufletului care, dincolo de dificultăţi, obstacole şi necazuri percepe viaţa ca un dar al Domnului pentru care nu poate simţi decât recunoştinţă şi nevoia de a mulţumi.
Dacă doriţi să fiţi deseori voioşi, cultivaţi în voi acest sentiment de recunoştinţă pentru Creator, dar şi pentru natură şi fiinţele umane. Şi chiar dacă nu aveţi nici un motiv de bucurie, acest sentiment pe care vă veţi obişnui să îl întreţineti vă va cuprinde pe neaşteptate. Ca nişte prieteni care vin uneori să vă facă o vizită neanunţată. "
" Ploaia este o călătorie. Civilizaţia, asezările, acoperişurile, toate mă părăsesc. Ploaia trage în gară, aidoma unui tren. Stau pe peron, nu ştiam că vine, dar o aşteptam. O întâmpin, şi-mi închipui că a trecut prin Brazilia, Yunnan şi Finlanda. Mă gândesc la fraţii mei şi la surorile mele dintr-un lac african, dintr-o bere belgiană, din sudoarea unui copil soldat sau din lacrimile unei croitorese. "
" Ploaia însoţeşte gravitaţia şi o desenează. Căderea este, la fel ca fractalii, o formă intâlnită peste tot în natură. Nu e greu să ne dăm seama: începând cu dinţii noştri şi până la mărul lui Newton, toate cad.
Într-o bună zi vor descoperi şi astrofizicienii ceea ce e evident: ploaia, când cade pe Pământ, îl impinge şi îl face să se învârtă. Ei i se datorează rotaţia globului pământesc în jurul axei sale şi în jurul Soarelui. "
" Cea mai mare parte a apei de pe Pământ este sărată, şi totuşi apa de ploaie este dulce. Sarea a rămas acolo sus cu un scop necunoscut. Poate e folosită la colorarea norilor. "
" Aidoma planetei noastre, corpul nostru conţine şaptezeci la sută apă. Picăturile noastre interne sunt atrase de către surorile lor căzute din cer conform principiului de magnetizare. Ionilor negativi le place să se întâlnească, aşa că ploaia cade acolo unde trăiesc oamenii. Întâlnirile noastre sunt nişte reuniuni de familie.
Ploaia se formează datorită lacurilor şi mărilor, dar se evaporă şi din corpul nostru. Există şase miliarde de oameni pe Pământ, cu o greutate medie de şaizeci şi patru de kilograme. Considerăm că un kilogram face cât un litru. Prin urmare, un om conţine patruzeci şi cinci de litri. Înmulţim cu şase miliarde. Rezultă că apa din oameni reprezintă un volum de aproximatic de două sute şaizeci şi şapte de mii şase sute de milioane de litri, adică echivalentul Mării Moarte.
Oamenirea este o mare împrăştiată, fiecare om e pe post de butoi. Apa ni se odihneşte în vene, în oase şi-n vise şi se îngroaşă cu taninul nostru. Să sperăm numai că vom deveni un vin nobil. "
" Când plouă, oamenii citesc, merg la cinema şi se îndrăgostesc, artiştii lucrează, soldaţii rămân în corturi. Dar ce fac bărbaţii şi femeile când nu plouă? Fac plajă, pierd vremea în faţa vitrinelor magazinelor de îmbrăcăminte, organizează garden parties şi masacre.
Au loc mai multe războaie în ţările sărace în precipitaţii. Soldaţii şi cei aflaţi în vacanţă au aceeaşi pasiune pentru soare. Nimic nu seamănă mai bine cu o tabără a armatei americane într-o ţară sub ocupaţie decât o tabără de vacanţă într-o ţară săracă. În plus, şi militarii şi turiştii îşi poartă uniforma şi arma: ţinută de luptă şi puşcă, respectiv pantaloni scurţi şi aparat foto. "
" Citesc şi aud adesea spunându-se că ploaia spală. De toate: trotuare, străzi, acoperişuri… Această idee greşită şi utilitaristă ia ploaia drept un serviciu public care are pesemne bunătatea de a mătura gunoaiele. Nimic nu este spălat de fapt. Spălatul, desi firmele de detergent nu o vor recunoaşte niciodată, înseamnă pur şi simplu o deplasare a murdăriei. Aceasta se strânge în colţurile nelocuite de noi. Dacă viaţa unei vite poate fi urmărită prin înlănţuirea: creştere, tăiere, vânzare, consum, trasabilitatea excrementelor noastre rămâne încă de stabilit.
Ploaia înviorează mirosurile din natură şi răscoleşte miresmele de mucegai. Ea iniţiază procesul de descompunere a şobolanilor şi a insectelor moarte din canalizări şi tuneluri de metrou. Mâzga se-ngroaşă, bacteriile se înmulţesc, microbii se dezvoltă, se împrăştie în pământ şi în aer. Omenirea, racilă care a înflorit, s-a născut dintr-un astfel de humus.
Substanţele vii, cele aflate în putrefacţie şi cele moarte îşi amestecă balele şi îşi infestează mediul. Culorile capătă străluciri aurii şi argintii, negrul şi nuanţele de cenuşiu devin mai puternice şi mai fine. Apar diferite luciri. Un soi de ceară dă fiinţelor şi lucrurilor un aspect patinat. Ploaia este cea care face ca materiile să se amestece şi să se întâlnească. Ea este liantul şi lubrifiantul care face posibile reţetele de chimie şi biologie. "
" Ploaia este ultimul mijloc găsit de Natură pentru a-şi face simţită prezenţa în oraşele noastre. Stejarii nu ţin umbră zgârie-norilor, renii ar fi călcaţi de maşini pe autostradă, iar berzele renunţă la a-şi face cuib pe stâlpii electrici. Ploaia este trimisă să reprezinte regnurile vegetal, animal şi mineral în cadrul civilizaţiei noastre. Ea le apără interesele şi, dacă pagubele aduse de om sunt prea importante, le răzbună. "
" în dimineaţa asta
ce facem…
ne trezim?
ne visăm? "
"

mi-ar plăcea
să te gândeşti la mine
ca la un cuvânt,
noaptea să adormi cu mine
pe buze
şi zâmbind,
să te gândeşti la mine
ca la un cuvânt rostit,
şi să mă şopteşti
şi să mă tot strigi
până la uitare

şi să mă iubeşti,
şi să îmi zici asta mai rar,
ca să uit,
ca să uit că tu mă iubeşti,
ca să mă surprinzi,
ca să uit că sunt iubit,
ca să mă întristez din neatenţie…
ca să îmi aminteşti
că tu eşti tânără, oarbă
şi mă doreşti
şi îi doreşti şi pe alţii
printre zâmbete.

"
" imaginează-ţi
că suntem împreună
imaginează-ţi
că îmi aprinzi fiecare ţigară lângă umărul tău
imaginează-ţi
că-ţi mişc aerul de lângă ureche cu un deget de-al tău
imaginează-ţi
că este adevărat. "
INSTALL THEME