atenţie, cad cuvinte... cad cuvinte...
cad cuvinte-n veşnicie, în teroare, în plăceri nemuritoare
noi, cuvintele de jos, muritoare
avem răbdare,
gândiţi cu chibzuinţă, suntem doar iertătoare

noi judecăm doar în prezenţa voastră...


+ că... uneori mai arunc şi eu câte-un rând personal.
" Am ieşit afară şi am văzut lumea aşa cum era. Mi se părea că nu mai gândesc, că nu mai pot să fiu atent la mine însumi, violentat cum eram de imagini şi culori orbitoare. Nu-mi plăcea… Parcă eram separat de mine însumi. Oamenii, străzile, reclamele, pe care acum le citeam de departe, mă sileau să le văd împotriva voinţei mele, golindu-mă de ceea ce ştiam că sunt, singur eu şi restul o foială prin care treceam nepăsător. Vedeam chipuri bătrâne, babe pe care până atunci nu le observam, expresia grabei la unii, picioarele fetelor, murdăria de pe trotuare. Vedeam numerele tramvaielor (mare minune), până atunci trebuia să întreb ca şi când n-aş fi ştrius să citesc: "ce tramvai e ăla care vine?", adâncimea bulevardelor, cerul limpede şi înalt, de un albastru metalic, numerele străzilor… "
" Să nu ne mai facem inimă rea și spaimă gândindu-ne că lumea românească ar fi mai stricată decât altele. Nu; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefăcut încă, nu e până-acuma dospit cumsecade. "
" Pe acest om pacea îl face fericit, celălalt este fericit în război, altul doreşte singurătatea care-l exaltă, altul, pentru a se exalta, are nevoie de vâltoarea zilelor de carnaval, altul îşi găseşte bucuria meditând asupra ştiinţei, care este răspunsul la întrebările ce şi le pune, altul o află rugându-se, şi pentru el nicio întrebare nu are sens. "
" A nu pleca: un act de încredere şi iubire descifrat deseori de copii. "
" "Holding Naoko in my arms, I wanted to explain to her, "I am having intercourse with you now. I am inside you. But this is really nothing. It doesn’t matter. It is nothing but the joining of two bodies. All we are doing is telling each other things that can only be told by the rubbing together of two imperfect lumps of flesh. By doing this, we are sharing our imperfection." "
" O noapte apăsătoare, bolnavă, hoinăreşte în singurătate, în mine. "
" Adeseori poetul, prin firea sa visătoare, când vorbeşte poate să pară un exagerat dacă nu cumva un mincinos. Fireşte că este numai o aparenţă, căci gândirea în mituri proliferează în jurul ei o dulce mitomanie, cum magnetul în jurul său invizibile linii de forţă ce atrag pilitura de fier pe orbita sa. Vorba domnului Shakespeare care zicea undeva că poetul, contemplând la un măr, vede în el un leopard, iar când scrie cuvântul măr, vede mirându-se că ceilalţi nu văd măreţia leopardului. "
" aproape de cer, noi doi, pe o bancă, aşteptând…
privind păsările trăgând cu aripile lor un cer, peste noi,
acoperindu-ne,
îngropându-ne,
înecându-ne. "
" dacă aş fi un cuvânt m-aş îneca într-o lacrimă,
încercând să iubesc moartea care mă tot ocoleşte,
care-mi tot dă târcoale-n cuvânt,
care-mi tot fură din timp…
şi mă tot ocoleşte. "
" uneori mă prefac că sunt un cuvânt, unul simplu,
şi mă tot strig, mă tot spânzur de urechile celorlalţi,
şi mă tot găsesc, regăsesc neînţeles…
surd, sub văzul lor absurd. "
" Eu cred că un om este ceea ce-și aduce aminte despre sine însuși. Bunăoară, eu mă consider pe mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta, uneori, oamenii sunt, în aparență, schimbători, sau în mod diferit, fiindcă de fiecare dată îți aduci aminte alte lucruri despre tine însuți. "
like
" nu ştiu cum se face,
dar uneori dimineaţa mă găsesc aşteptând,
aşteptând noaptea, aşteptându-mi singurătatea
să se înece asemenea unei umbre în întuneric…
a unei umbre care poate să iubească doar în întuneric,
iar care la vederea luminii îngenunchează în faţa propriilor sale călcâie
sărutându-şi durerea sub chipul unui copil rătăcit, abandonat în gândurile sale,
a unui copil care aşteaptă să vină acea dimineaţă tulburătoare în care să se regăsească
sub chipul unei păsări care se-aruncă în văzduh la vederea soarelui, iar noaptea, în beznă,
se-ncălzeşte cântând luminii aruncate de lună, aşteptând iarna, frigul, foamea şi moartea care se lasă…
care se lasă prea mult aşteaptată, care este prea feminină, prea delicată cu timpul care se încăpăţânează prea mult,
care aşteaptă prea mult timp sub chipul unui bătrân ce-şi iroseşte înţelepciunea chinuindu-se să traverseze singurătatea,
singurătatea unei lumi care aşteaptă, care doar aşteaptă… sub un chip sau altul. "
" mă tem că uneori oamenii se despart de mine
asemenea unei umbre la vederea soarelui. "
" mă enervează
când plouă, tot trebuie să mă opresc
ca să-mi storc umbra,
ca să nu rămân înţepenit în ploaie
şi să ma înec. "
INSTALL THEME